În clipele de tulburare și-n visele care mă dor Mi-aș da pe gratis tot ce am, să nu rămân acum dator Când sunt cuprins de-o teamă mută și nu mai am scăpare Caut să fug, să mă scufund ca-ntr-o supremă eliberare. În anotimpuri solitare și-n moartea clipei care vine Mi-aș vinde gândurile toate și scânteierile divine. Când timpul fuge-n disperare și norii-ncep a plânge Dorul de tine mă doboară și sufletul îmi frânge. Se sparge valul efemer de sufletu-mi tăcut Speranța și iubirea toată și tot ce am crezut Se schimbă-n crivăț și ninsoare și îmi îngheață locul Din inima-mi făcută scrum și arsă de tot focul. Ce mai contează tot ce scriu și toate versurile mele? Când rațiunile-s nebune și au devenit așa rebele? Tu știi că dragostea e oarbă și te iubesc fără suflare Până la cer și înapoi, până la lună și la soare. Când ziua moare-n asfințit și noaptea se înșiră Și când privirile duioase, iubiri și doruri îmi treziră Mă fac că nu înțeleg ce-mi spune iluzia deșartă Doar tu ești, Doamne, cel ce știi, și-atât te rog: mă iartă.
sâmbătă, 31 mai 2025