oasele astea zâmbind abisurilor precum o inimă tristă îngână un cântec de leagăn într-o tăcere completă călcâiul lipit de pământul plin de conturul urmelor atâtor vieţi adunate într-o simfonie a paşilor desculţi vieţuieşte în anotimpuri de căutare cu miros de vară împietrite în reguli uitate .
sâmbătă, 31 mai 2025