Era iarnă frumoasă când te-am cunoscut, Voiam să am dragoste într-un nou început, Dar tot amarul l-am trăit împreună, dragul meu, A fost și dulce și sper că va fi mereu. Am avut o grea-ncercare, care nu se mai termina, Dar tot timpul ai fost lângă mine, simțeam aripa ta Și rugăciunile tale spre Domnul mă întăreau, Știam c-ai să m-ajuți să mă ridic cum credeam. Aș vrea acum să putem să mergem peste mări și țări, Să stăm la soare să privim cu drag spre albastre zări, Să nu fie durere, să fie bucuria ce-a de-nțeles. Să-mi dai mângâierea, iar lacrimile le-am șters. De asta vreau să-ți dau din inimă mulțumire, Să te dezmierd dulce și să-ți dau iubire numai ție, Tu ești nădejdea de neprețuit la care am ajuns, Ești viața mea curată, la care am găsit răspuns.