Spunea mielului odată Maica oaia: Fătul meu, Eu sunt foarte întristată Cugetând la traiul tău. Ah, păstorul te va prinde, Abia gras te-i face un pic, Şi la măcelar te-a vinde, Ce călău altfel i zic. Depărtat de l-a ta mumă, Acii cruzi şi răi tirani Te despoaie, te zugrumă Şi te vând apoi pe bani. De-altă parte se invită Lupul, ce-i cu dânşii văr, Ca şi el să te înghită Cu ciolane şi cu păr. C-un cuvânt, fără-ndurare Toţi pre tine te urăsc, Ş-abia traiul îţi răsare, Iacă-ndată îl răpesc! Chiar în contra însuşi firii, Mai bătrână eu fiind, Tocmai-n miezul omenirii, Tinerel te văd pierind. Însă mielul, c-umilinţă, Zis-au: Maică, al meu odor, Cea mai mare a mea dorinţă Este tânăr ca să mor! Decât asta, a mea soartă Fi-v-atunce mult mai grea, Dacă-ntâi aş vede moartă Pe duioasa maica mea.
sâmbătă, 19 aprilie 2025