Oameni buni şi frumoşi pleacă-n moarte, pe jos, Într-un zbor meritat, fără niciun folos, Oameni sinceri şi buni nu au timp să mai stea Printre noi, ce trăim parcă altundeva. Nu-i cunoaştem, nu-i ştim sau îi ştim prea puţin Şi pământul e gri, cimitirul mai plin, Îi vedem doar trecând, parcă nici nu au fost, Amintirea cu ei ne mai ţine-adăpost. Cu un braţ mai înalt, ca o coamă de munte, Cineva ne ucide-n stupide-amănunte; Suntem veşnici deodată, eram veşnici şi ieri, Suntem victime oarbe şi cerşim graţieri. Oameni buni şi frumoşi pleacă fără cuvinte, Lasă-n urmă tăceri şi aduceri aminte, Oameni sinceri şi blânzi, oameni care iubesc, Se grăbesc să ajungă-ntr-un loc nelumesc. Noaptea asta e grea. Fă-ne, Doamne, lumină! Iar ai smuls dintre noi oameni buni, fără vină, Noaptea asta e grea şi subit infinită, Ne condamni să trăim clipa ei chinuită. Ce păcat pentru voi, nu e loc pe pământ, Doamne, schimbă, te rog, negrul deznodământ! Şi ce trist, şi ce gol... Aţi plecat nicăieri. Doamne, schimbă, te rog, fă din moarte-nvieri! Până-aproape de voi ar mai fi doar un pas. Oameni buni şi frumoşi, vă salut, bun rămas... 5-6 iunie 2017, Constanţa Lui Octavian Bud – in memoriam
sâmbătă, 31 mai 2025