Oameni de timp înzăpezit S-au îmbrăcat ochii în fulgi și s-au nins cărările până peste copacii ce stăteau de pază la ușa cerului de gheață văd alb și nopțile mi-s albe cu rădăcinile prinse de gândul indiferent ce nu și-a găsit loc între nămeții cenușii de timp aș chema copilăria să facă un om de zăpadă dar mă tem că zăpada-i prea grea și și-ar scrânti visele pe care prinzându-le între atele ar durea a naibi de tare amintirea unui leru-i ler las iarna să curgă dar oare când iți începi primăverile mai știi că ai făcut vreodată oameni de zăpadă? sau crezi că te ninge pentru prima oară?