- Stau semafoarele desculțe-n frig, Ninge răzleț la câte-un colț de stradă, Iar traficul, doar într-un singur sens, Îl dirijează oameni de zăpadă. Sub felinar dansează-un fulg pribeag, Din difuzor se-aude o colindă, Înham tăcut la sanie-un elan Și mă privesc pe gheață ca-n oglindă. Pornesc la drum, e lung pân’ la Sibiu, Dar de Crăciun vom fi în Piața mică, Eu și elanul, oameni de zăpadă, Să-ți colindăm cu flori de levănțică. - Poteci înzăpezite sub nămeţi, Doar vântul se încumetă să spună Poveşti de dor nebunilor drumeţi Ce-şi spânzură fularele de lună Şi-aleargă pe stradelele din burg Legaţi la ochi, cu mâinile la spate, Asemeni lor şi eu într-un amurg O să te-aştept la poarta din cetate. Nu, n-o să mă cunoşti de-atâta alb, Dar voi lăsa o lacrimă să cadă Pe tâmpla ta şi-atunci o să-nțelegi - Sunt singura femeie de zăpadă. Ioan Grigoraș & Liliana Trif