Doar păsările mai puteau ajunge La turnul din cetatea dintre stânci, Ei reușind orice dușman s-alunge Cu arme ori, ades, c-un singur brânci. Erau puțini căci, în pustietate, Un trai atât de greu împiedica Pe cei trândavi să vină în cetate Și să muncească pentru cei din ea. Aveau în munte mine-aducătoare De aurul cerut de traiul lor, Dar zilele erau plictisitoare, Iar nopțile încătușate-n dor. N-ar fi rămas, ar fi plecat în lume De n-ar fi fost cu toții hăituiți De-acei ce căutau să îi îndrume Spre zeii lor, din ceruri maziliți. Aveau un singur zeu și-nchinăciune Doar lui îi ofereau și îl iubeau, Munceau, oftau și plini de-amărăciune În fiecare seară-i mulțumeau.
sâmbătă, 19 iulie 2025