Ce n-avem ne trebuieşte, ce avem nu-i o avere, ce-i puţin nu ne ajunge, ce e mult şi mai mult cere. Ce nu-i timp ca timpul curge, ce nu-i soare străluceşte, ce nu-i munte se înalţă, ce nu-i gheaţă se topeşte. Ce e trist tot trist rămâne, ce e vesel se preface, ce e bine-n rău se schimbă, ce e rău mai rău se face. Ce nu-i foc ca focul arde, ce sunt valuri nu-s albastre, Heracliţi şi Thaleşi urcă scara îndoielii noastre. Ce-i din cer spre cer se-înalţă, Ce e lut în lut coboară, după zi urmează noapte, după noapte - noapte iară. Ce-i frumos ne-nfricoşează ce-i urât ne-ncâtă cult, ce-i curat gunoi se face, ce-i gunoi - gunoi mai mult. Ce e mic şi mai mult scade ce-i înalt se năruie ce-i furat se-acumulează ce-i muncit se dăruie. .................................... Ce e lumea? E o şcoală unde silitorii-nvaţă să iubească şi să treacă în Adevărata Viaţă. Ce e vis e îndrăznire, ce-i poet e sărbătoare - călăuză şi îndemn de-a spera fără-ncetare. Ce-i credinţa? E puterea de-aţi trăi viaţa curată, de-a ierta, de-a face bine fără să aştepţi răsplată. Ce-i nădejdea? E dorinţa de-a-l găsi pe Dumnezeu. (De-a învinge suferinţa, de-a te ridica mereu). Ce-i iubirea? E impulsul care-animă universul, care naşte muguri, oameni, care izvorăşte versul. Însă omul? Ce e omul? Ce înseamnă a fi viu? Nu răspundeţi dumneavoastră? Eu pe asta n-o mai ştiu!
sâmbătă, 31 mai 2025