OBSESII ne vedeam la sfârşitul zilei într-o absidă, uneori te așteptam la capătul puterilor într-o trecere a vieții prin fața ochilor te credeam centrul absolut al ideilor mele tu mă luai drept punctul de sprijin al singurătăților tale erai ca trecerea tinereţii printr-un inel, eu eram doar o tristeţe aflată la prima dragoste şi când te lăsai pe spate săgetată de vreun obelisc, eu te prindeam în brațe să nu te pierd în spaţiul dintre două bătăi de inimă câteodată aveai obsesia puterii cuvintelor, eu aveam impresia unei iubiri suspendate în aer de Marian Florentin Ursu