Se înnoptează, mâinile-i dau din coate se agită prin aer, selectează gesturi promit materializarea lor în fapte. Noaptea toarce fuioare de întuneric ochii îndrăgesc aspiraţii regale, regalul se prelinge cu subtilitate pe trup. De neostoit agitaţia mâinilor nu mângâie, Rup din suflet şi-l subjugă şarpelui celui care acum varsă otrava. Dimineaţa îşi pune măşti de carnaval cineva vrea să le dea la o parte să cearnă lumina schimbătoare prin frunze. Mâinile-i zbârcite a închinăciune mântuie frumos aşezate acum vorbesc, în oglinda sufletului ce se restituie cerului, împreunate pe piept uimesc moartea.