Ochii tăi

flori

Albaştri cum este cerul 
sau ca marea schimbătoare,
uneori sunt ca azurul 
ce-l priveşti departe-n zare.

Par  un câmp cu albăstrele 
- floare de nu-mă-uita,
sunt oglinda vieţii tale 
– toată frumuseţea ta.

Ei reflectă adevărul, 
sunt tandri sau visători,
sunt adâncul de lagună, 
pot fi trişti sau zâmbitori.

Uneori parcă sunt săbii 
de oţel lucind sub Lună,
alteori sunt cum e ceaţa, 
reci ca valul în furtună.

Când privirea ta profundă 
vrea să semene iubire,
poartă-n ea un zâmbet tandru 
ce reflectă fericire.

Flori albastre de cicoare 
pe o faţă zâmbitoare,
sunt întindere de ape 
limpezi sau învolburate.

Cu privirea ta celestă 
ai făcut să fii iubită,
soţul tău cu ochi albaştri 
ţi-a răspuns - „Fii fericită!”

Ochii tăi sunt ca safirul 
ori albaştri ca topazul,
doi irişi cu flori albastre, 
zorele - să uiţi necazul.

S-au desprins din curcubeie 
arcuite după ploaie
şi-s umbriţi sub dese gene 
de a soarelui văpaie.

Ochii tăi spun adevărul, 
mi-e-ndeajuns să te privesc,
draga mea, esti minunată, 
trandafiri îţi dăruiesc!.

Ai descins dintr-o poveste 
de dragoste împlinită,
eşti lumina vieţii mele 
şi-ţi doresc să fii iubită!