Ochiul tău iubit, Plin de mângâieri, Dulce mi-ai lucit Până ieri. Oare te pierdui Pe acest pământ, Fără ca să-mi spui Un cuvânt? Oare te înduri, Tu, ca să mă laşi, Geniu de păduri Drăgălaş? Luna în zădar Bate în fereşti, Şi mă-ntreabă iar Unde eşti? Ar luci pe zid Până ce te culci, Până ţi se-nchid Ochii dulci. Şi ar tremura Tainic în frunziş Şi te-ar săruta Pe furiş. Dar ea zi cu zi E în orice loc Şi te va găsi Cu noroc. Eu nu pot să plec Peste nori şi vânt, Şi să te petrec De-unde sunt. Cum nu sunt ca ea, Ca să mă strecor, Drept oglinda ta Să cobor! Chipul tău frumos Să-l privesc întreg, Cu atât folos Să m-aleg. Să apar ca-n vis Acelei vederi Care mi-au surâs Până ieri.
