Pe malul râului se leagănă arinii, bătuți de vânturile aspre, nemilos, din tufele uscate se ivesc ciulinii lăsându-și cupele semețe tot mai jos. Vin ciorile în cârduri să se-așeze pe crengile ce plâng necontenit, scrâjnesc țâțânile trezite-n metereze la marginea cetății-n zidul povârnit. Și vine o tristețe dinspre munte cu mantia cernită-ntinsă peste văi, în josul râului, trecând pe punte, ajung și brumele, în ritm de zurgălăi. Aprinde focu-n sobă mai degrabă, așază lemnele pe stratul de tăciuni, sărută-mă-ndelung și fără grabă, la pieptul tău iubito să mă-aduni !
sâmbătă, 31 mai 2025