frumoasă purtătoare de fiori mai dulci ți-s ochii măslinii ca mierea mi se botează sufletul în nori când îți presimt prin vise mângâierea iar când mărturisesc iubirea-n rime scurg sânge tainic prefăcut în vin în amfore străvechi ce nu rețin oțetul unor zile de asprime ori lacrimi adunate câte-un an vărsate dintr-o dată cu alean tocmai când îmi serbau toți întruparea nebănuind cât mă durea serbarea - dar toate astea sunt de-acum poveste căci mir sfințit privirea ta îmi este.
sâmbătă, 31 mai 2025