*pseudo-fabulă pe înțelesul tuturor* pe iazul din fundul grădinii o gaiță fudulă somptuos înțolită în penaj de graur înfoiată cam tare în gușă se dă primadonă din zori peste baltă agață în gheare și ramuri și pietre tăioase și mâluri de-a valma numai s-arate că e pretutindeni și totul i se supune că are orchestra sub limbă de vrea și numai generoasa-i conștiință admite că și-alții-și pot spune în triluri of-ul și-aleanul pitit printre pene acuși se agită mai dihai ca-n ziua de ieri nevoie mare burzuluită la tot ce-ndăznește să calce-n tranșee de tonuri semitonuri portative și note de vină-i un greier imprudent ce visa coperit de rouă finuță mic-dejun pe-o frunză de mătrăgună îi fu focoasei împenate și-i căzu foarte greu la ficați la fiere și-oleacă la bruma de creier plină de sine și-n criză feroce de personalitate organizează febril un concert fastuos de caritate la care evident își rezervă rol de mezzosoprană privighetoare și ciocârlie și mierlă ba la nevoie și-un cintezoi gușat un pițigoi un papagal striat și tot ce s-o mai găsi prin strașnicul zăvoi de imitat după multă trudă haos zăpăceală un bâtlan gâjâit și fonfăit preluă bagheta somptuosului concert schimbă iute cu piciorul partitura și tempo-ul și dădu intrare prim solistei falnic să-și întindă trilul pân la soare dus-întors într-un iureș somptuos dar stupoare din gâtleju-i contractat în loc de triluri pline de savoare, farmec și abisală magie adevărate lieduri astrale ieșii un cârâit de… cioară ce goli rapid zăvoiul oripilat sastisit și risipit de zici că trecu prin el un ciclon mai mititel morala: ia aminte când ești gaiță și te dai privighetoare-nsorită doar o ureche de gaiță… poate fi păcălită