Prieteni lăsaţi-mă să scriu în ritmul inimii mele Tristeţea pare odă a bucuriei Iar căuşul palmelor o cupă de şampanie plină-ochi de lacrimi Dragoste m-am îmbătat cu lumina ochilor tăi O mângâiere poate opri avalanşa purităţii Salvamarii sar din creastă-n creastă Iată şi prăpastia poetului Doldora de luceferi Mulţumesc Costel Zăgan, EREZII DE-O CLIPĂ II