ODIHNĂ LINIŞTITĂ, MAJESTATE! Măria Ta, ţi-au fost supuşi loiali Părinţii mei şi rudele de sânge. Întreagă stirpea mea acum te plânge Şi nici în moarte nu suntem egali. Osul domnesc îl lasă Dumnezeu Să fie călăuza unui neam, Noi te-am avut şi totuşi nu ştiam Că regele-n exil suportă greu Forţata depărtare de popor Şi ai jertfi coroana de oţel Ca să respecţi monarhicul tău ţel Simţind că numai ţării eşti dator. Eu m-am născut sub hidra comunistă Şi am primit istoria deformată De propaganda hâdă, deşănţată A unei vremi de amintire tristă. Dar în căsuţa unde ne-au mutat Cu forţa slugile acelei vremi Am învăţat cu nu ai să te temi De moştenire, dacă ţi-au lăsat Străbunii amintiri adevărate Pe care să le porţi adânc în tine Se vor ‘nalta castele din ruine Şi chiar mutat în altă realitate, Odihnă liniştită, MAJESTATE!