Of,.... Of, să știu că mor ca mâine Și devin din nou pământ, Clipa-aș ține-o lângă de mine Făcând vajnic jurământ. I-aș promite mângâiere Și un surâs din primii zori, În cuvânt doar giuvaere, Iar în gând, răsad de flori. Apoi aș porni la drum Cu pas ferm, neabătut Aș trăi în azi și-acum Fără teamă că n-am scut. Multă dragoste aș da Nevoind plată la schimb, Din ce-a fost, aș evada Punând sufletului nimb. Dar mi-s prost, fără gândire Și-aleg viața-n reci suspine, Pierzând clipe-n fericire, Of, uitând că mor ca mâine.