O,floare,de ce nu te superi Când vezi albina din polen că-ți ia Când oameni,cu ale tale ruperi Și-mpacă la necaz femeia? De ce nu plângi când vine omul Să-ți frângă aripi,să te doară? Te rupe și te calcă cu piciorul Și totuși crești și-a mia oară De ce nicicând nu ești geloasă Pe fata ce te ia,te pune-n vază, Pe fata ce ca tine-i mai frumoasă De ce-o admiri,și-i stai de pază? Nu plânge oare mama ta Când vede că lipsești din neam? Când știe că oricât ar căuta Prezentă ești doar l-al meu geam? Când zaci în casă palidă,slăbită Există om să plângă când te vede? Că în suspin tu mori,și veștejită Că-i cineva ce-i pasă,cum ai crede?