OFRANDĂ

Se reaprind   clipele din cearcănele morţii

şi  dorinţa îmi arde gurguiele   precum  o pradă –

dacă ochii tăi, iubite,  sunt tăciuni   pe rugul nopţii,

în sărutul  meu,   şoptirea e de-acum ofrandă.

Lasă-mă să-ţi spun cum lângă  noi va agoniza consumată luna,

cum tăcerea ei preschimbă zorile  într-un un greu  prohod,

şi cum stelele se vor topi una câte una...

Să-ţi spun că, în pântec,  iubirea  începe să dea rod.