Viața ne aleargă iute din urmă, mult prea grăbită în față, de la primul surâs al răsăritului abia de apuci să-ți dezmeticești lumea, să prinzi cumva asfințitul, asta, bineînțeles, dacă ai fost cumpătat și nu ai risipit chiar lumina, printre munții de clipe netrăite.