Îți pășteai, ciobane, oile pe Lună Și nimic din noaptea albă ce-mi era Nu băgai în seamă, nu puteai vedea, Nu simțeai cum lupii-n ochi mi se adună. Și s-au strâns în haită alergând pe norii Ce treceau prin fața turmei tale reci, Au sărit pe Lună-n zbor de lilieci, Culegând mioare-n pajiști iluzorii. Ai rămas, bădie, sprijinit în bâtă, Fără nicio oaie sau de griji vreo urmă, Luna-i stână goală, rece și urâtă. Ochii mei adună haita coborâtă Din văzduhul nopții care-abia se curmă Și se-nchid în visul c-un cioban și-o turmă.
sâmbătă, 31 mai 2025