cu tălpi rezemate de cer şi cap îngropat în pustii am mâinile oarecum verzi de creşterea ierbii din jur şi ochiul ochiul albăstrit de-nserările dese în păr noaptea-mi face fuioare şi deapană deapănă amestec de îngeri tăcuţi nu-i văd niciodată ochiul omului e mort de vedere nici mintea nu are priză la univers avem doar butonul butonul roşu din mijlocul pieptului pentru pornit-oprit stăm singuri arestabili în cerc de nevoi ne-puteri iluzia palmei întinse şi a cuvântului bumerang îţi dă căldură un zvâcnet pitic de speranţă că eşti ------------------------------------------- ZiFrumoasă (Mihaela Călin )
vineri, 20 iunie 2025