Omagiu Divin Slăvindu-Ţi Tată al Tău Nume Prin tot ce am, şi tot ce sunt, În viaţa de pe-acest pământ Străbate-mi Omagiul în lume, Spre gloria, ce-astfel anume Te-ncununează prin Cuvânt Şi Jertfa Sfântă-n Legământ! Cârmuitor, din vremi nescrise Căci n-au o logică-a susţine De când exişti, în slăvi divine - De sus din slăvi, cereşti culise Avem cuvinte vii, ce-s scrise, Că tot ce-ai creat e spre bine Spre gloria-Ţi, ce-Ţi aparţine! Slăvindu-Ţi Tată, a Ta putere Prin forţa-Ţi sfântă, creatoare A vieţii-n veci, nemuritoare - Străbate-mi cântul de durere Spre gloria ce-n veci nu piere, A Dragostei, cea salvatoare De-a pururi neschimbătoare! Aşa, din veşnicii spre veşnicii Omagiu-n gloria-Ţi se-ntinde, Şi-n Universul vast s-extinde Şi încorporează-n ... Galaxii, Mulţimi de taine, -n forme vii Ce-nţelpciunea-Ţi le cuprinde Şi lumea noastră-n ele prinde! Slăvindu-Ţi Tată, a Ta iubire Cu-al Ei, cel mai sublim izvor, Salvând pe-omul, cel muritor Prin răstignirea Sa-n jertfire, Străbate-mi cântul de mărire Ca scump Omagiu, închinător Spre slava-n veci de Salvator! Flavius Laurian Duverna