OMAGIU LUI VADIM TUDOR Adeseori uităm cu nonşalanţă Contemporani ce au făcut istorie Şi pierdem locul lor dintr-o memorie Ce nu mai foloseşte o balanţă Să-şi cearnă amintirile trăite Decât în clipele nefericite. Acum s-a dus în ceruri şi-i pustiu În locul unde ne păstrăm Tribunul. A mai plecat din viaţă încă unul Şi azi îl vrem să ne mai fie viu Ca să ne ceară România Mare. Ce cruce ai dus Vadime în spinare! S-a dus si Paunescu si Vieru Sa pună de-un cenaclu literar Contemporanii rar mai au habar Că poezia lor ne umple cerul Cu nestemate, veşnice comori, Ne mulţumeşte media cu orori. Şi noi uităm de Blaga şi Bacovia Şi de Nichita, Labis sau Buzura. Când spunem versuri chiar ne doare gura De parc-am fi străinii din Monrovia Veniţi la facultăţi din Bucureşti. O, Eminescu oare unde eşti? Mi-e greu să spun că a avut noroc Vadim când a plecat la cei de sus. Aici e doar o stea care-a apus, În cer e membru-n comitet ad-hoc De primenire a Academiei. Mai fă Vadime stavilă prostiei, Mai fă pe hartă România Mare, Mai dă-ne nouă teme de gândire, Tu ai trăit a patriei iubire Şi n-ai dorit să-i faci alte hotare Decât acele ce au fost odată. Ai fost mereu o minte luminată Cu flacăra credinţei în istorie Şi cu istoria propriei credinţe, Ai făurit cu vorbe biruinţe Readucând momentele de glorie Ale poporului acesta bun. Tu vei rămâne Marele Tribun Descătuşat de false revoluţii Ce au mânjit trotuarele de sânge. N-avem destule lacrimi pentru-a plânge Căci ne apăsă calpe instituţii Ce-au susţinut că eşti periculos Vadime tu, care-ai visat frumos! Neînsemnat şi fără de galoane Acest omagiu ţi-l aduc Vadime! Ca tine aş vrea să fie o mulţime, Să fie chiar vreo douaj'de milioane Care să nu îşi uite obârşia. Vadime, eşti un colţ din România! O stea s-a stins la margine de seară. E tare trist acest sfârşit de vară!
sâmbătă, 31 mai 2025