Omonim

Ți-ai pus și azi tăcerea în norii de pe cer,
pe pajiști de cerneală doar un licorn mai cer
să dezmorțească-amurgul organic dintre noi
cu-o lacrimă de sânge în versurile noi.

Antonimii spectrale aduse la un loc,
suntem departe-aproape, avem sau nu un loc,
dar inorogul mitic pe amândoi ne poartă
incandescent, albastru, către aceeași poartă.

Adina V.

20.04.2018