Omul cu două inimi

- De mâna ta-s egale mărirea şi căderea,
Ating similitudini, rimează ca şi cum
Un om cu două inimi înalţă învierea
Pe fiecare cruce din margine de drum.

De mâna ta balanța-şi menţine echilibrul,
Pe talere de aur lumina cade blând,
Cu braţe inegale îmbrăţişând calibrul
Neliniştilor mele, dar cine ştie când

Mă vei lăsa de mână de-am să revin vreodată
Pe falia albastră dintre pământ şi cer,
Un om cu două inimi nu poate să străbată
Distanţa ce separă etern de efemer.

- Când alergăm de mână plutește-n fiecare
Corabia speranţei, nu pot să-ţi spun de ce
În piept am două inimi. Nimic să le separe
N-a existat pe lume. Iubito, unde e

Prea verde adevărul, minutul prea subţire?
Prin acul tău de fildeş strecoară-le şi-apoi
C-un degetar de aur, c-o dulce-alcătuire
Brodează veşnicia ce-așterne între noi

Poemele cu îngeri şi demoni deopotrivă,
Un om cu două inimi nu poate obosi
Chiar dacă lumea-ntreagă-și înalţă împotrivă
Oprobriile mute, de mână să mă ţii!

Liliana Trif & Ioan Grigoraș