Omul mască

Omul mască

Voi oameni cu măşti pe faţă ce vă credeţi şmecheri mari,
Nu uitaţi că-n astă viaţă, ce-ai făcut nu mai repari.
Încercaţi cu-nşelăciune să schimbaţi tot ce-i frumos,
Şi vă iese-ntotdeauna totul doar numai pe dos.
Binele mereu învinge orice-aţi face şi-aţi gândi, 
Să treceţi peste-adevăr nicând nu veţi izbândi .
Pentru voi minciuna-i mamă, soră vă e falsitatea,
Nu vedeţi că-n faţa voastră de fapt alta-i realitatea,
Ne priviţi ca pe o pradă pe cei ce suntem naivi
Şi aveţi porniri vrăjmaşe: "ca de oameni primitivi"
Vă complaceţi în tertipuri şi minţiţi cu nonşalanţă,
Chiar pe cel ce pentru voi ar râmâne fără viaţă. 
Voi aveţi inimi de gheaţă şi suflete-ntunecate
Sentimentele din voi sunt doar semifabricate,
Nu ştiţi dărui iubire, vă iubiţi doar eu-l vostru, 
Sfârtecaţi tot ce e candid cu lovituri de maestru.
Vina celui ce vă crede este doar naivitatea,
Şi-orice fals ce v-aparţine l-a plătit cu bunătatea.
Fir-ai tu de falsitate , ipocrită până-n sânge,
Cum făcuşi meşteşugito, de acum inima-mi plânge ?
Ar vrea timpul să-l întoarcă, să-ţi vadă mârşava-ţi faţă,
C-atunci ar şti ea sărmana cum să se ferească-n viaţă.
N-am cuvinte, tot ce-aş spune ar fi vorbe  de prisos
Idealul vostru este: " Să ucideţi ce-i frumos."
Dar există-o vorbă care, spune-aşa, şi luaţi aminte, 
Adevărul câteodată, iese chiar şi din morminte!
Căci minciuna, cum se spune, are picioarele scurte
Şi de-ngusta-i "fericire" n-are şanse să exulte.

de Bella Popescu