Când m-a văzut, dintre femei S-a dezlipit deodată; Când i-am vorbit, privirea ei Zâmbea înviorată. Dar a privit în ochii mei Şi-a stat întunecată. Nici braţele să le ridic Eu n-am avut puterea, Şi nici cuvinte să răspic: Şi mă-ngrozea durerea Că nici c-un semn, nici cu nimic Ea nu-mi mustra tăcerea. Ce-am zis pe când mă săruta Eu nu-mi aduc aminte; Şi-am stat încremenit, şi sta Şi ea fără cuvinte: Şi morţii se revăd aşa Când ies de prin morminte… Eu am visat… Dar mă gândesc Că poate-aşa mi-e dată, Aievea visul să-mplinesc, Vai, mamă supărată, Decât aşa să te întâlnesc, Mai bine niciodată!
sâmbătă, 19 aprilie 2025