Din bolgiile orei noastre de neiubire, perfect rotundă, ca un ou rugos, s-a zămislit un bazilisc. Priviți-l cum aleargă pe ape! Privirea lui îngheață lumina, răsuflarea lui incendiază culorile pe care iubirea noastră nu le-a atins. Cât frig în lume, câtă cenușă, și cât gri, Doamne! O lume monocoloră, înghețată, născută într-o oră doar de neiubire! Un singur câmp de maci a mai rămas intact. În el se oglindeau cândva și răsăriturile și asfințiturile noastre bătrîne de iubire. Ademeniți hidosul șarpe spre câmpul de maci și-n față să i-l puneți oglindă! Să piară din lume neiubirea, să reînviem culorile, pe care iubirea noastră le-a ignorat! Cu brațele întinse spre lumină, iubirea un lan de maci să fie, iar poezia – ciocârlie!
sâmbătă, 31 mai 2025