ORA ZERO O nouăveche lume apare pe ape... mii de ochi guri vin să se-adape cu trupul și sângele nouvechiului zeu revenit din căzut găunos empireu, doar prin punct privește-n afară când se naște-nlăuntru afară, deasupra se cască enormă o gură fără ochi frunte nici vis de figură demoni mii roiesc peste gloate de peste tot în lanțuri înnegurate de ceea ce apare zi de zi ceas de ceas, în lumină nimic nu a rămas... e-o oarbă cădere-n hăul sorții unde radamante judecă morții, cei ce n-au dumnezeu nici lege azi sfâșie lumi în fărădelege strâmbe negre guri minți nulnule de rătăcite vieți somnambule, dintre lumi zic ei cea mai bună nici seva nu curge, nici aerul sună... nu e nicicând acolo vreo înviere, moartea lor aurită n-o cere...