Sărac pământ, și gol... Deșert cât ochii văd, Te-au frânt cu zile muchii de topor, Și-am dat uitării tot. Dar n-aș fi vrut cu ei să fiu părtaș, În urma mea să las, Nevrând să stau, cenușa de oraș Zăcând la margini, ars. M-am poticnit în umbra ta demult, Doar umbră azi mai ești, Cu bănci pustii și crengi smucind în vânt, De mine-mi amintești. M-am lepădat de tine, negândind, Acum abia te-aud, De n-aș fi fost copil când m-am lipsit, Cu tine-aș fi crescut.
sâmbătă, 31 mai 2025