A uitat toaca să bată Prințul orb de primăvară Pe cai verzi vrea să străbată Lunci amare și de ceară. Învârtind săgeata coaptă În minunile din stâncă Toarnă mări în ochi de șoaptă Și își vinde pace-adâncă. Flori cu frunzele întoarse Îi zâmbesc meschin în noapte Lumânări de lacrimi stoarse Alb îi înfloresc în spate. Răzvrătit în somnul gurii Taie stelele cu luna În tăcerea lung-a urii Toaca bate-acum întruna.