Orbit de culori

i
Doamnelor care mă cunosc sau care nu mă cunosc

Când vii, dragostea mă bântuie duios
şi trec prin mine volţi şi amperi;
ca oricărui tânăr cu nume frumos
sărutările, tu, mi le numeri.

Când vii, sunt aprig aprins de tăcere
şi ard pe un rug de aşteptare;
mă năuceşte-un foc subtil ce piere
şi îl simt pe sânii tăi cum moare.

Când tot vii, cu raiul tău de plăcere
pământul mă orbeşte de culori,
şi uit de tristeţe, şi de himere, 
iar viaţa mi se umple de candori.