Orhideea albă-i floarea ce-n buchete adunată, spre altar poartă mireasa, ca şi ea - imaculată... Dup-o noapte înstelată, se trezeşte-nfiorată, şi-şi deschide lent corola-n ametiste irizată. Sub cupola de topaz, soarele ochii-şi mijeşte şi priveşte spre pământul ce la viaţă se trezeşte. De pe un ram înmiresmat un colibri-n jur priveşte, zăreşte, scăldată-n soare, orhideea, etalând mărgăritare. El începe s-o curteze, roua-i soarbe c-un sărut, savurând apoi nectarul dulce, fin, necunoscut. Orhideea-ndrăgostită îl răsfaţă iubitoare, cu miresme îl îmbie şi-l cuprinde-ntre petale. Soarele-i scaldă-n raze aurii, strălucitoare, poleindu-le-n carate dragostea nemuritoare.
sâmbătă, 31 mai 2025