ori … ori

ORI … ORI

În aste vremuri tulburi,
vreau liniștea mea din visuri;
ori mi se pare,
ori apare.

În trista mea singurătate,
vreau un crâmpei de bunătate;
ori mi se pare,
ori apare.

Și ochii mei cu disperare,
vor ca să vadă-nseninare;
ori mi se pare,
ori apare.

După gândirea mea nebună,
vreau ca să fie doar voie bună;
ori mi se pare,
ori apare.

Popor voinic în toată firea,
vreau ca să-ți văd iar dăruirea;
ori mi se pare,
ori apare.

Tot ce eu vreau pare firesc,
dar …
ori apare,
ori mi se pare.

Alexandrina Spânu - SPERANȚE