Oriunde fugi, memento mori!

Oriunde fugi, memento mori!

În văluri roz, ameţitoare,
Ca o zeiţă egipteană,
Pluteşti, eşti diafană boare
Şi îmi alini bătrâna rană
Ce-o port în fiecare gând.
De unde vii? Din care Vânt?
Şi-apoi de ce în ochii tăi,
Mă pierd ca într-un labirint?
Nu ştiu măcar de-s buni sau răi,
Şi totuşi vreau să îi alint
Dar de m-apropii, iute fug
Lăsându-mă să ard pe-un rug
Pe care ard toţi vrăjitorii.
Oriunde fugi “Memento mori”!