Păcat de noi

...să poți înhăma la caleașca cuvântului, doi cai - e o minune, împinsă la refuz de pe deal...
-a văzut în Amurg,sus pe Vana -doi cai față-n-față,mângâindu-și tandru grumazul, împiedicați de un suflet de om:
- aveau fruntea gândului umedă;
- în coama lor, Soarele, își făcuse culcuș, fără pereche și el;
- pierderea ta - nu e totul o rană;
- martie, cu liliacul lui alb, a trecut de pod - în zvon de izvoare;
- păcatul a doi sâni, țâșnind de sub ie, și-au meritat soarta gurii de rai;
- s-au retras într-o ramă;
- și-n miezul Amurgului, la hotarul de dor, unde s-au pus în balanță dezlegările scrisorii sărutului inimii:
- ai dat la maximum vraja - nu-i o balanță de visuri,ce trec prin vitralii, cu coroane de aur;
- e lacrima mută ce cântă la orgă;
- tărâmuri de dor, ce-au făcut clacă cu poveștile lor...

...trupul, pe brațe urci, pe catargul vocabulei:
- tragic bufon - cu rolul pierdut;
- bijutier de sensuri, sub tălpile lumii;
- stăpân peste lucruri la drumul de dus;
- o Niagara - deportată de vânt - în cuvânt!..