Păcatele sunt multe

- Ridică-ţi voalul de pe fruntea mică
Să te observ când luna se ridică
Pe coama nopţii care stă să vină
Şi să-mi şoptească tandru, în surdină,

C-ai dat în pârg. Secunda este coaptă
Să te culeg cât gura-mi este aptă
Să-ţi savureze stropul de minune
Pe care îl ascunzi. În rugăciune

Mă tot scufund şi-ţi cer să-mi dai crezare
Că pot să mor în versul tău... Iertare
Nu mai aştept, păcatele sunt multe,
Dar numai tu-mi produci plăceri oculte.

- Introvertită-n lumea fără soare,
Făptura mea lipsită de culoare,
Incest între păcat şi inocenţă,
În palma ta găseşte rezidenţă

Şi înfloreşte a melancolie
De câte ori aduni în poezie
Vers după vers, în cupele de aur
Din care beau cu sete un tezaur

Stors în puterea nopţii între gene
Când visele se prind în taliene,
Şi strecurat alene printre buze,
Păcat fundamental ce n-are scuze.

Ioan Grigoraș &amp; Liliana Trif