Atroce a fost viața pentru mine, (cumplite nopți și zile dezlânate). - Eu mi-am dorit să fie cât mai bine! Dar viața nu mi-a dat deloc dreptate. Pur sânge mi-este dragostea de tine, (dovadă-i că adesea-s împușcat). - În inimă ... cu tot ce îți convine! Fiind eu brațul tău cel amputat. Ești răsărit de vis născut în mine, (coloana infinitului decent). - Un rău care îmi face numai bine! Și care, m-ai mereu, strigă prezent. Femeie, te iubesc din nenăscare, - Și niciodată nu am abdicat! Răspunsului ... la trista întrebare, ”- De ce, de viață, am fost renegat?!”. Te voi iubi și pe cumplite geruri, - În viața mea vei exista mereu! - Să te ocupi de mine și în ceruri! Când m-o chema la dânsul Dumnezeu. Într-un final mi-ai dat tu o idee, Încorsetată în noian de energie. ”- Păcătuiesc, de te-oi iubi femeie!” Dar n-am să fac din asta ... datorie. Brăila, iulie 2017
sâmbătă, 31 mai 2025