Paharele

Pahare cristaline, sublim aliniate
Pe masa gândului sprințar, mereu lucid
Se umplu cu nectarul din sticle-alintate,
Golindu-se în versul de măreții avid.

Ele îmi susură lichid naiv pe buze,
Hrănindu-mi fantezia  şi spiritu-mi chefliu,
La masa mea de scris stau îngerii și muze,
Până și vulgul hatru, în povestiri hazliu.

Ciocnesc micile cupe umplute cu eter,
Disputele locvace se-ntind  până-n amurg,
E-atâta de facil ca să pășești prin cer,
Sau să glumești in gluma cu-al lumii Dramaturg.

Paharele se-ncarcă cu fum amețitor,
În ele-mi scald păreri şi energii latente,
Din ele-mi beau tristeţea când stelele mă dor
Tot ele îmi alungă noi lacrimi desuete.

Când zac golite plâng şi de ruşine mor
Pe rafturi ptăfuite, sau în vitrine reci
Le scot din când în când din jalnicul decor   
Şi le încarc cu visuri din gândurile-mi seci.