Pâinea și Iubirea

Atâți copii adorm flămânzi în lume 
căci nu e nimeni să-i întrebe doar:
“-te-ai săturat? mai vrei puțină pâine? 
sau poate-un biscuit micuț,măcar...”

Atâți orfani sânt Doamne,azi în lume 
vrăjmașul i-a desprins de-ai lor părinți,
și oare cui să plângă și să spună 
c-adorm pe-obraz cu lacrime fierbinți?

C-adorm mereu cu gândul la mâncare 
de ce-au primit,ei nu s-au săturat... 
o,Tată... milă ai de fiecare 
orfan al Tău,orfan nemângâiat! 

Părinții sânt sau poate nu, în viață, 
dacă trăiesc..sânt duși în alte țări... 
doar șterge-le lacrima de pe față 
și mângâie-i cu sfintele cântări.. 

Trimite-le și pâinea și iubirea 
condu-i cu Brațul Tău de Dumnezeu.. 
ca să cunoască Pacea, Mântuirea, 
Ce numai Tu le dai prin Fiul Tău.. 

Cândva am fost orfan..fără de nume.. 
priveam mereu spre cerul lucitor 
și mă gândeam,oare-n această lume 
nu-i nimeni să-nțeleagă al meu dor? 

Mereu,mereu ,spre ușa încuiată 
priveam și așteptam să vina “ea..” 
dar n-a venit..și-atunci,abandonată 
eu m-am simțit.. Deodată,cineva, 

A și venit..când lacrimi tot mai multe 
din ochii mei,curgeau fără opriri.. 
El a venit..necazul să-mi asculte 
Și să-mi aducă cerul în priviri... 

Purta pe cap ceva..ca o cunună 
dar nu din trandafiri..ci doar din spin.. 
Zefirul,adiind parcă, să-mi spună 
dorea:-”.E Fiul Tatălui Divin... “

Și haina îi era plină de sânge 
iar mâinile purtau urme de cui... 
Privindu-mă, El începu a plânge:
-”Tu ești al Meu ! Nu ești al nimănui!” 

O,câtă bucurie-atunci în suflet 
eu am primit..știindu-mă salvat.. 
Și ocrotit mereu în al meu umblet 
de Tatăl meu cel Sfânt și Minunat ! 

Voi toți copii care orfani în lume 
santeti..și-n lacrimi va luptați mereu...
Pentru un biscuit..un colț de pâine.. 
Să știți: că sus în ceruri, Dumnezeu, 

Privește-n suflet..El știe mâhnirea 
se îngrijește,când n-ai nici un ban ...
Ca să-ți trimită pâinea..și Iubirea 
căci El e Tatăl oricărui orfan!

21.02.2017