Palpabile simțiri

Iată! Fee, în uniforme pământești, s-arată iar,
Luând cu ele al viselor curaj de-a răzbuna.
De pe crengile-nfrunzite, tu vezi-le-ți cum sar,
Și cu tine drumuind, a tale zile-or îmbuna.

Aștri cu scântei febrile, ce spulberă muțirea,
De pârtia cerului apucă, gândul ca să cearnă.
În bilete suflecate, o lacrimă ce-și dă iuțirea,
Pe obrazul veștejind, s-avântă dintr-o geană.

Confesiuni s-or aduna, jucând și ele cartea,
Din rândul celor evocând coalițiile de-amor.
Lobi savuroși, muşcaţi cu dârdâială noaptea,
Seduc glande rotofeie, ce degajă mult sonor.

Iar gingașele-alinturi, ce-nălțate-s din cocon,
Întremează frunţi cărunte ș-ațipite pe creion.
Idoli cârmuiți de dor, ce-și cântă dinspre sori,
Piciorul gol și-l îmbăiază prin vastele de nori.