Într-un hotel de vreo trei stele Sau poate patru.Cine știe? Eroul nostru din favele Pe-Anuța o învață poezie Și când o-nvață despre toate: De Lună,stele ori de Soare La poartă cine oare bate? E soțul ei,venind călare. Călare doar pe-o cămăruță De luat vederi,ca amintire Să aibă cu a lui mândruță Când povestește de iubire. Ea dulce și subțire la mijloc El fotbalist pe nume Ciprian De patru ore n-au noroc Să se-ascundă de can-can Iar soțul ei,să vezi belea Cum s-a găsit să deranjeze Fix când fetița compunea Vestitele strofe engleze De ce-ai bătut la ușă,soțu’? Părea să aibă Ana-n glas. Nu l-ai lăsat să își ia șorțu’ Pe el.Și tot ce mi-a rămas: A fost ca iute să mă-mbrac Dar în rochiță,nu în șorț Promit că nu am să mai fac Decât după al nost’ divorț! Și uite așa,micuța Ana Nu s-a ales decât cu faima Că l-a iubit până la stele Pe Marica,un pui de lele!