La circ surâsul mi l-am scos cu grijă din batista înnodată strâns şi mi l-am furişat discret în colţurile gurii nici nu mai ştiu când şi cum poate când clownul schimbător de culori poate când caii ponegriţi şi supuşi poate când leii de doi bani poate când bucata aia de pâine mucegăită poate când afurisita aia de lacrimă surâsul mi-a alunecat pe bărbie icnind bezmetic s-a prăbuşit în gol şi a pătruns cu zgomot sec sub dalele de piatră când l-am scos îşi lăsase scârbit colţurile în jos atârnânde ca nişte babe fleşcăite de rugină şi-a rânjit.