pantofii

așa de triști 
ochii scormonesc locuri ascunse 
mâinele desprinse din trunchi 
pipăie din amintire 
cenușa rămasă 
astăzi 
îți port pantofii și mersul tău 
ascunde ceva nerostit 

ca o toamnă târzie pe dealuri 
străbat
cu pașii de plumb 
și parcă 
e-o mlaștină drumul
iar umerii însângerați de povară 
amintesc clipei 
tălpile obosite

lustruiesc timpul cu batista iubirii 
si ajung 
unde nervoasă ploaia 
lasă adânci 
urme de tată