Pantomimă

- Orașul în care nimic nu se-ntâmplă
Adoarme sub ghețuri, visează că noi
Cu primele ierni așternute pe tâmplă
Ne-ntoarcem tăcuți, cu un an înapoi,

Sub bolțile pline de flori și lumină.
Era primăvară pe-atunci, ți-amintești?
Cireșii nebuni alergau prin grădină
Și noi eram tineri... Acele povești

Le scriu cu ninsori pe banchiza înaltă
Din burgu-nghețat, uneori mă mai mint
Că tu mai aștepți jumătatea cealaltă
A timpului meu poleit cu argint.

- Oraș fantomatic e burgul acesta,
Doar stelele cad pe pământul arid,
Sub umerii mei zboru-și face siesta
Și aripa lui mai încerc s-o deschid

Ca-n anii în care sub prima zăpadă
Magnolii de gheață la geamuri zâmbeau,
Nebuni alergam amândoi prin livadă,
Ce tineri eram... Dar și astăzi mai vreau

Ninsoarea să cadă pe urmele noastre,
Să nu știe nimeni că noi ne-am pierdut
În cufărul alb cu dantele albastre,
Sub vraful de cărți. Răstigniți pe sărut.

Liliana Trif & Ioan Grigoraș