Printre atâtea milioane de păpuşi, din sutele de mii de magazine tot răscoleşti, sperând că vei găsi păpuşa de pănuşe ce-o purtai mereu copilă, ieri, cu tine. Păpuşa-aceea ce dormea la sânul tău când te temeiai de zmei şi de balauri e mai de preţ, ai da un cer pe ea, ai da toate păpuşile de azi cu ochi de diamante şi brodate-n fir de aur... Păpuşa-aceea meşterită de bunici, toamna târziu, când culegeau prin lan porumbul să vă petreceţi împreună pe-un tărâm de vis atât de des, aşa frumos, dar parcă trist.... îţi fură astăzi gândul. Sunt azi atâtea milioane de păpuşi ce te îndeamnă să le vrei de prin vitrine. Tu le zâmbeşti şi-o lacrimă de foc asmute dorul de păpuşa de pănuşe ce o mai porţi încă şi azi în tine.