Sunt aproape de Eminescu Stau chiar sub teiul lui preferat, Lângă Ciprian Porumbescu, Într-un noiembrie pe-nserat! Veronica Micle privește… Frumoasă, parcul ruginit, Statuia ei parcă grăiește… Departe-i de poetul iubit! Teiul florile și-a scuturat Și mantia de frunze toată, Eminescu mult s-a bucurat, Privind cu ochi senini spre poartă! Dar găsesc câteva semințe Presărate de tei pe pământ, Câte și câte umilințe Voi duce cu mine în mormânt? Le voi pune într-un sol fertil, Pentru a dispersa iubire, Devenind în timp tot mai umil, Scăldându-mă în nemurire! Artangel , Iași, 02.11.2017